Selectează o Pagină

Epidemia ca și punct între trecut și viitor

mart. 24, 2021

În ultimul an, de nenumărate ori am auzit că epidemia a împărțit viața noastră în ”până la” și ”după”. Ori că lumea după epidemie nu va mai fi la fel cum a fost până la.

Așa este – doar că lumea în fiecare an e diferită de cum a fost anul precedent.

E adevărat că epidemia a zdruncinat într-o formă brutală modul nostru de viață, ne-a impus restricții, a pus la încercare grea sănătatea a zeci de milioane de oameni și ne-a luat cunoscuți, prieteni, apropiați … 

Spitalele încărcate cu pacienți în stare garvă și medicii obosiți nu lasă loc de îndoială – virusul este extrem de periculos și încă deseori impredictibil. Nu rămâne loc de îndoială că restricțiile impuse pentru a combate epidemia sunt măsuri necesare, cu toate că sunt foarte dureroase – în special dureroase pentru economia țării și cea globală.

Sunt de fapt două alegeri mari: o alegere e să fie întreprinse măsuri pentru a salva vieți omenești, dar lovind tot mai mult în economie; și alte e să fie protejată economia, dar acceptând costul mare în vieți omenești.

Posibil această situație e o oportunitate să trecem de la economia orientată cu precădere pe creștere cantitativă, la o economie orientată pe un set de criterii calitative.

În epidemie contează foarte mult responsabilitatea și nivelul de conștientizare a fiecărui dintre noi. Fiecare om poate să își aducă aportul la prevenirea transmiterii virusului – iar în sumă, noi toți,putem face mai mult pentru a preveni răspândirea decât pot face autoritățile prin ordine restrictive.

Dar, cel mai greu omul se lupta cu sine însăși, inclusiv cu deprinderile sale.

Deprinderile noastre sunt importante nu doar în combaterea răspândirii infecției.

Deprinderile noastre au impact zilnic asupra mediului. 

De exemplu, în localitățile în care trăim și în afara lor, peste tot vedem gunoi. Sute de gunoiști în toată țara, ori poate chiar mii. Pungi și sticle din plastic aruncate la întâmplare, și multe altele – sunt rezultatul deprinderilor noastre.

Ori modul în care noi consumăm apa și ce facem cu apa uzată. 

Ori cât de dăunător pentru mediul înconjurător este transportul public, și de ce încă nu am întreprins nimic pentru a schimba starea lucrurilor.

Ori cum ne purtăm cu pădurile și de ce tot mai des secetele lovesc Moldova …

Vreau să cred că din epidemie vom ieși mai înțelepți și vom aveamai multă grijă față de pământ și natura din jur. 

Acum când am simțit cu toții cât de fragilă este viața omenească,poate vom reuși să ne mobilizăm și să învingem niște deprinderi sociale cu rădăcini adânci și să ne concentrăm pe păstrarea ecosistemului atât de potrivit pentru natura umană.

Poate, când ne vom îngriji mai bine de mediul înconjurător și vom fi mai puțin dependenți de deprinderile noastre sociale, epidemiile ne vor vizita mai rar și noi ne vom isprăvi mai ușor dânsele.

Nu sunt sigur, dar cred că merită să încercăm.

Vadim Ceban

Vadim Ceban

Președinte al Consiliului de Administrație, SA Moldovagaz

Le port respectul tuturor oamenilor, pe care i-am întâlnit în calea mea, pentru că au împărtășit cunoștințele și experiențele lor și mi-au oferit posibilitatea să învăț.
Cred că asta e una din sarcinile noastre principale să învățăm și să transmitem cunoștințele colegilor. Numai așa putem determina progresul, indiferent de domeniul de activitate.